Arta de a fi fericit

Ce inseamna fericirea? Cu siguranta mai mult decit un scop de neatins, mai mult decat o teorie, mai mult decat vorbe goale.

Unii afirma ca pentru ei e suficient sa priveasca cerul instelat si sa admire maretia naturii pentru a se simti fericiti. Altii vad fericirea intr-un mod mai pragmatic, sunt fericiti daca reusesc sa-si cumpere un Jeep, o vila, ori poate castigand un concurs pentru care s-au pregatit indelung. Fericirea mai poate insemna… o noua cucerire amoroasa, un copil, o vacanta.

Exista APARENT DOUA CHIPURI ALE FERICIRII. Exista doua tipuri de oameni,

idealistul, sau VISATORUL si practicul sau MATERIALISTUL, cel care afirma ca e

fericit doar daca priveste cerul instelat si cel care doreste o gramada de bunuri materiale. Bogatia e un pacat? Nu. Saracia e o virtute? Nicidecum!

Pentru ca fericirea nu poate insemna nici unul din exemplele de mai sus luat separat, luat ca unic element al vietii si destinului, pentru simplul fapt ca viata nu poate fi fragmentata, sufletul nu poate fi implinit daca are parte doar de un crampei de fericire. Sufletul e codat, creat sa vrea totul. Si e foarte firesc sa fie asa. Lacomia e nefireasca, exagerarile la fel, nu insa si dorinta de a experimenta iubirea si bogatia. Nicidecum!

Provenienta nefericirii? In genere... doar minciuna. Nu ne putem minti pe noi insine. Viata ne va dovedi de fiecare data ca ceilalti oameni pot fi indusi in eroare de anumite aparente, insa inima nu poate fi pacalita, glasul ei nu poate fi sfidat, sufletul nu poate fi inselat. Iata citeva exemple dintr-un ocean de zeci de mii...

Tipul de om aservit sloganului: O CASA, UN COPIL, UN POM – sau “eu imi fac

datoria! »

Am auzit deseori aceast slogan. Am auzit ca nu poti fi implinit daca nu ai realizat cele enumerate mai sus. Am cunoscut doua persoane care si-au justificat existenta searbada prin el. Da, ele au realizat cele de mai sus, dar din nefericire nu s-au intilnit cu fericirea. Au facut ceea ce “trebuie” sa faca un om in trecerea lui pe Pamant, spun ele. Dar vorbele acestea sunt doar o justificare a nefericirii lor spirituale.

Am sa le numesc Doamna A si Doamna B. Iata foarte pe scurt povestile lor. Doamna A a terminat o facultate, s-a casatorit, a facut un copil, a reusit sa-si construiasca o vila, in curtea careia a sadit un pom. Se lauda cu emfaza cum ca e o femeie realizata. Insa in acelasi timp se plange ca in viata ei exista nenumarate certuri cu sotul, pe care afirma ca il dispretuiste, exista atitudinea de frustrare datorata faptului ca ea “trebuie” sa munceasca mai mult decit sotul pentru a aduce bani, sotul ei ne cosiderand numarul banilor un lucru atit de important precum il considera ea. Are si el servici si cistiga multumitor, totusi Doamna A nu este multumita, vrea intotdeauna mai mult sub aspect material, mai mult decit are in prezent, mai mult decit toti cei din jurul ei. Se simte “bine” doar in aceste conditii. Este bolnava de ficat, a suportat mai multe operatii si se declara nefericita. N-o intereseaza sexul, nu iubeste pe nimeni, vrea doar sa fie admirata. O alinare isi gaseste in paharele de whiski consumate in fiecare seara, probabil pe post de “drog al fericirii”.

Doamna B, a terminat o facultate, s-a casatorit, a facut un copil, a cumparat un apartament cu 4 camere platit din salariul propriu, deoarece isi dorea o casa. Afirma ca a sadit mai multi pomi. Cu toate astea casnicia ei este una formala sotul fiind 90% din timp plecat in provincie in interes de serviciu. Doamna B, stie ca el a avut o relatie, dar aparent n-o deranjaza pentru ca ea afirma ca nu a fost indragostita niciodata. Niciodata? Da. Si acest lucru i se pare firesc, doar “e intelectuala”. N-o deranjaza, dar... cu toate astea a ramas fara uter in urma unei operatii, inima ei are o valva calcifiata si bate haotic, sufera de stomac, lipsa de fier si varice. E fericita? Raspunsul ei e ca si-a “facut datoria”. Am insistat sa aflu CE SIMTE si mi-a spus ca datoria conteaza, deci ce-ar putea vrea mai mult! A facut ceea ce trebuia. “Ceea ce simti nu conteaza.”, afirma ea, “conteaza rezultatul”.

Oare de glasul inimii chiar a uitat? Ea poate, trupul ei insa, ba. Am sa adaug aici si povestea Doamnei M, care merge aproape in fiecare Duminica la biserica, se roaga zilnic, e vaduva de peste treizeci de ani si de atunci nu a mai avut nici o relatie cu un barbat. Afirma despre sine ca e extraordinar de cinstita. Afirma ca fiind o persoana care a “lucrat cu publicul” a fost foarte apreciata si stimata. Cu toate acestea sunt foarte putini cei care ii trec pragul, unii chiar o evita, iar rugaciunile ei avand ca scop unul si acelasi lucru, respectiv ca fiul ei sa nu mai bea, au ramans de ani de zile fara nici un efect. Iar Doamna M se intreaba nedumerita, care este motivul? De ce Dumnezeu ramane impasibil in fata sacrificiului ei. Ce sacrificiu? De a ramane singura, de a merge la biserica, de a citi acatiste, de a sanctiona imediat prin judecata morala pe toti cei ce nu sunt ca ea, au bani sau iubesc sexul, viata si incalca legile considerate de ea spirituale.

Nu vreau sa intristez pe nimeni cu aceste povesti, vreau doar sa vorbesc despre fericire. Sunt trei povesti de viata reale, ale caror protagoniste au pornit in mod firesc, ca noi toti dealtfel, in mod instinctiv as putea spune, in cautarea fericirii. Fiecare vazand-o prin prisma perceptiei proprii. E evident ca nu au gasit-o. Si atunci ne putem intreba fara sa gresim: Unde au gresit aceste trei femei? Unde e fericirea lor? De ce nu au intilnit-o? 

CE E FERICIREA? Psihologii afirma ca fericirea este ceva personal, fiind diferentiata de la indivind la individ. Insa la modul general fericirea este data de urmatoarele diferente:

- cea dintre conditiile PREZENTE de viata si ceea ce AM AVUT in trecut.

- cea dintre ce AVEM noi si ce AU cei din jurul nostru;

- cea dintre ceea ce ne DORIM si ceea ce AM OBTINUT deja.

Comparatia se pare ca este elementul esential in stabilirea faptului de suntem fericiti ori ba, iar viata din jurul nostru unul din repere, celalalt fiind vocea sufletului, dorinta, pe care n-o putem ignora.

Si totusi unde au gresit cele trei femei ?

Revenind la psihologie, la ceea ce ea numeste in mod extins PSIHIC. PSIHICUL ARE TREI ASPECTE:

- COGNITIV – perceptia mintii asupra realitatii, tine de ratiune, de ceea ce gandim, dar implicit si de ceea ce simtim, deoarece perceptia este intotdeauna subiectiva, personala, iar rationametul dedus in urma perceptiei realitatii, este de asemenea subiectiv. Deseori mintea incearca sa pacaleasca sufletul justificandu-si actiunile, comportamentul, in defavoarea ADEVARULUI DIN NOI, prin diverse tertipuri numite in psihologie APARARI. Una din aparari poate fi cea ascunsa de sloganul “o casa un copil un pom”, de cuvinte ca “datorie”, “trebuie”, “nu se cade”, “nu e frumos”, “e imoral”, “este mai bine asa”, “nu e de mine”, “nu se poate”, etc.

- SOMATIC - respectiv efectele fiziologice ale emotiilor – ceea ce corpul nostru simte, direct sau indirect, in urma trairii unei situatii. Aici apararile NU mai au nici un efect, corpul NU poate fi pacalit, pe el nu-l putem controla. Corpul raspunde emotiilor noastre si reactioneaza prin diverse manifestari, de la banalii “fluturi in stomac” pina la boli fizice, stari de rau aparent nejustificate, nervi, panica, angoase, etc. Insa toate provin de la frici amplificate, sentimente reprimate, actiuni contrare vocii inimii.

- AFECTIV – respectiv ceea ce simtim sub aspectul emotiilor. Bucuriile, tristetile, “strangerile de inima”, palpitaliile date de inima indragostita, dragostea, ura, regretul, reusita. Planul afectiv cuprinde STARILE EMOTIONALE REALE, date de sentimente, fie ele exprimate ori ba, fie ele constientizate ori ba, fie ele recunoscute ori ba. Sentimentele sunt de fapt vocea inimii, indiferent de dorinta nascuta din ele, sentimentul de dragoste fiind inclus aici, dar toate celelalte dorinte nefiind excluse.

Dintre cele trei planuri, cel afectiv pare a fi cel mai important. Este adevarat, vocea inimii e cea care nu trebuie niciodata ignorata. Insa ce te faci cind ea iti cere sa faci lucruri ce nu stau in puterea ta. Ce lucruri? Pai spre exemplu sa ai o relatie de iubire cu o anumita persoana, iar acea persoana dintr-o multitudine de motive, importante pentru ea, dar neimportante pentru tine, nu vrea. Ce putem face atunci, cu vocea inimii? N-o putem nici asculta, n-o putem nici ignora. Si atunci...

Nu intaimplator Dumnezeu ne-a daruit si RATIUNEA. Sa apelam doar la ea? Ignorand vocea inimii, poruncindu-i sa taca? Nu... Oricum ar fi in zadar, somaticul nu ar putea fi pacalit, ar rezulta palpitatii, oboseala, dezechilibre energetice soldate cu diverse DISFUNCTII FIZICE, adica mai pe sleau boli, iar dincolo aspectul acesta, nici macar DESTINUL, LECTIA DE VIATA creata de acea dorinta nu poate fi ignorata.

Rationalizand ne putem crea probleme in destin, atunci cind incercam sa ucidem iubirea din suflet. Iubirea sau dorinta de a realiza ceva, fie ea si aparent imposibila, nu trebuie ignorata. Iubirea o putem trai in suflet, fara pretentii la fiinta iubita (cind incep pretentiile se termina iubirea, SA NU UITAM ASTA!). Dorinta putem sa incercam a o realiza. 

Si totusi... Da. Ar mai trebui sa mai tinem cont si de altceva, de sfaturile psihologiei GESTALT (autor Frederik Perls), o psihologie “holositica” ce considera ca, cele trei aspecte ale psihicului mentionate mai sus alcatuiesc un intreg din care rezulta personalitatea omului. Mai mult decat atat, considera ca omul si mediul sunt un intreg, ce trebuie sa se afle in starea de armonie, pentru ca omul sa poata fi fericit. Toate astea ne insemnand pierderea individualitatii, ci armonizarea personalitatii noastre cu Intregul si in acelasi timp si cu propriul sine.

Atunci cand ARMONIA SE STRICA, acest fapt se poate datora:

- PROIECTIILOR – atribuirea in mod eronat altcuiva, a propriilor gaduri si sentimente sau dorinte. Credem ca simte astfel, dar de fapt doar noi simtim asa.

- RETROFLECTIEI – retinerea/oprirea actiunii, negarea sentimentului propriu, impiedicarea exprimarii acestuia, prin opunerea unei forte interioare, spre exemplu forta ratiunii.Atunci actionam deseori in mod contrar adevarului din noi, exprimam un sentiment opus. Se naste un CONFLICT psihic in interiorul nostru, iar energia consumata astfel e imensa si are efect negativ asupra celorlalte aspecte ale vietii. Nu poti spune inimii tale “NU”, chiar daca ti-ai dori sa-i spui asa. Nu poti nega propria iubire/dorinta, NU TE POTI MINTI PE TINE fara sa suporti consecintele!

- CONFLUENTA – reprezinta intoleranta la diferente, inacceptarea personalitatii celuilalt, a modului sau de a percepe lumea si viata. El nu e doar o extensie a ta, un alter ego, el e UN SUFLET DISTINCT, care are dreptul de a face ce vrea, de a gandi ce vrea, de a simti ce vrea, iar tu nu-l poti impiedica sa fie el insusi, fara a avea consecinte neplacute asupra ambelor parti. Iar acest adevar trebuie ACCEPTAT. In fond e vorba de respectarea personalitatii celorlalti, a liberului arbitru dat de divinitate.

- DEFLECTIA – evitarea celuilalt, a contactului cu cel fata de care simti ceva, incercand astfel UN COMPORTAMENT CONTRAR SENTIMENTELOR REALE. Ai vrea sa-l

imbratisezi, sa-i vorbesti, sa-l vezi, dar il eviti abordind un comportament rigid, neautentic, din diverse motive justificate rational, crezind ca astfel e “mai bine”, dar in cele din urma acest tip de comportament ce ignora glasul inimii este mare consumator de energie, pentru ca el NU serveste ADEVARUL.

Sunt intru totul de acord cu principiile psihologiei gestalt. In fond ele explica pe de-o parte NECESITATEA RESPECTARII LIBERULUI ARBITRU al celorlalti, pe de alta NECESITATEA ACCEPTARII PROPRIULUI SINE si a adevarului sufletului - vocea inimii. Avand in vedere cele de mai sus, stiind ca mintea incearca sa pacaleasca sufletul, dar totul e in cele din urma in defavoarea sa, revin cu intrebarea: ce putem face sa fim fericiti? 

CE INSEAMNA FERICIREA?

Ma hazardez sa dau un raspuns... Fericirea e acea stare in care cognitivul, adica mintea, ratiunea, este in acord cu afectivul adica cu sentimentele, emotiile, dorintele, iar din acest acord rezulta un comportament ce are ca rezultat o STARE DE BINE, un sentiment al lucrului implinit, senzatia de armonie.

Se pare ca fericirea provine dintr-o ATITUDINE NON-JUDICATIVA fata de sine si

LIPSITA DE PRETENTII fata de ceilalti.

Uneori putem fi fericiti, daca asta depinde de noi, doar de noi. Alteori pentru a fi fericiti e nevoie si de vointa altcuiva. Oare? Uneori da.

Dar in cele din urma ALEGEREA FINALA NE APARTINE. Fericirea e o stare interioara. Fericirea NU se naste din respectarea regulilor, din rezultatele datoriei implinite, din sloganuri si reguli morale rigide, ci din IMPLINIREA DATORIEI FATA DE VISUL TAU, fata de inima ta, din ascultarea vocii inimii.

Fericirea e data de ACTIUNE, iar aceasta este primul pas in intampinarea ei, al doilea fiind cunoasterea si acceptarea faptului ca rezultatul acestei actiuni nu depinde in totalitate de noi, iar din acest motiv, el poate fi oricare. Si oricare ar fi nu trebuie sa ne ucidem dorinta ORICARE AR FI EA sau IUBIREA din suflet. Ea exista si va exista atata timp cat va vrea Dumnezeu.

Negarea sentimentelor sau dorintelor e nu doar inutila, ci si periculoasa pentru trup si pentru suflet. Trairea sentimentului pana la capat, chiar si in conditii contrarii, fara pretentii si fara prejudecati, e necesara. Deoarece chiar si sentimentele au un scop. Un scop ce uneori pe moment, ne scapa!

Vocea inimii nu trebuie niciodata ignorata, vocea ratiunii trebuie sa fie prezenta si ea, arta de a le asculta pe amandoua si de a le armoniza, va fi intotdeauna arta fericirii.

Un exemplu practic? Da...

Atunci cind iubim pe cineva, il iubim chiar daca el e departe, chiar daca credem ca... nu il vom mai intalni vreodata. Il iubim si atat. Il iubim detasat, iar viata merge mai departe, cu iubiri, alte iubirii, cu bucurii, diverse bucurii, cu tristeti, ele fac parte din viata. Intr-o zi fericirea va sti ca lectia e invatata si ne va darui iubirea. Da, uneori chiar acea iubire “imposibila” si asta chiar atunci cind parea ca deja e uitata!

 Va doresc sa traiti cu toti fericirea.

PREMIERA NATIONALA - nou tratament chimioterapic

In Spitalul Sanador s-au efectuat in data de 23 mai 2012 in PREMIERA NATIONALA primele trei chemoembolizari cu microsfere absorbabile!

Aceasta noua procedura medicala efectuata si introdusa pentru prima data in Romania de catre Dr. Bogdan Popa, medic primar Radiologie Imagistica Medicala, presedintele Societatii Romane de Radiologie Interventionala, se adreseaza pacientilor cu tumori maligne hepatice, atat primare (neoplasm hepatic, hepatocarcinom), cat si secundare (metastaze de la alte tipuri de tumori maligne, frecvent neoplasm de colon).

Procedurile au fost realizate de catre radiologul interventionist intr-o sala de operatie dotata cu echipament angiografic Siemens de ultima generatie , care permite preluarea si stocarea imaginilor de inalta rezolutie, din interiorul ficatului (angiograma). „Este o procedura minim invaziva care presupune externarea pacientului la 24, maxim 48 de ore dupa interventie; se realizeaza cu anestezie locala, introducandu-se un microcateter in arterele din ficat, care vascularizeaza tumora respectiva. In aceste vase, ulterior se injecteaza microsfere incarcate cu substante chimioterapice, care au rolul de a distruge tumora din interior, dar si de a opri fluxul sanghin catre tumora. Intervenindu-se doar pe vasele tumorale, concentratia locala (intratumorala) de chimioterapic va fi mai mare, iar reactiile adverse mult minimizate, in special cele sistemice (in restul organismului)”, a declarat dr. Bogdan Popa.

O noua metoda pentru a preveni tumefierea bratelor la pacientele cu cancer de san

Limfedemul (tumefierea bratelor), una dintre cele mai frecvente reactii adverse aparute in urma terapiei cancerului de san datorita drenajului limfatic deficitar la nivelul ganglionilor limfatici ar putea fi prevenit printr-o noua procedura descoperita de o echipa de cercetatori de la Universitatea Arkansas din USA.

Dr. V. Suzanne Klimberg, director al programului pentru cancer de san de la Universitatea din Arkansas a declarat ca “indepartarea si studierea ganglionilor limfatici subaxilari ramane cel mai important factor in stadializarea si determinarea severitatii bolii la pacientele cu cancer de san”.
In trecut prin interventiile de extirpare a ganglionilor limfatici si a celei mai mari parti din grasimea de la nivelul axilei apareau frecvent complicatii la acest nivel, inclusiv limfedemul.
Dintre femeile supuse interventiilor chirurgicale pentru cancerul de san, 5 pana la 50% au dezvoltat limfedem in principal datorita amplorii interventie chirurgicale.
Chirurgii au cazut de acord asupra faptului ca prin drenarea primului ganglion limfatic (ganglion santinela) se poate spune cu exactitate daca tumora s-a extins si la ganglionii limfatici subaxilari ramasi. Aceasta tehnica este o interventie chirurgicala mai putin invaziva si care reduce probabilitatea aparitiei complicatiilor.
Pentru prevenirea tumefactiei bratului, echipa de cercetatori a dezvoltat o procedura denumita cartografiere axilara inversa. Aceasta tehnica noua evalueaza toate caile prin care limfa este drenata de la nivelul bratului prin sistemul ganglionar folosind pentru vizualizarea sistemului limfatic o substanta albastra.