Nu numai o data am fost intrebata de unde imi iau puterea de a trece peste
toate incercarile la care ma supune viata…. Si credeti ma ca am fost incercata
de multe ori, cu probleme reale, nu cu necazuri inchipuite. Raspunsul meu este
din iubire. Din iubirea pentru mine, pentru viata , pentru oameni, pentru
animale si pentru tot ceea ce exista in Univers.
Viata nu este mereu perfecta. Mai suntem si abandonati de oamenii de care
depindem sufleteste, pierdem fiinte dragi sufletului nostru, uneori mai pierdem
lucruri, locuri de munca, mai avem lipsuri materiale si ne mai luptam si cu ….boli.
Ne mai luptam si cu propriile noastre neputinte, cu ambitii neconstructive, cu
provocari de a ura oamenii, de a ne razbuna, de a deveni urati si rai. Toate
fac parte din luptele vietii.
Dar, ce e de facut ? Sa ne abandonam tristetii ? Sa ne lasam
prada depresiilor ? Sa nu ne mai pese de noi ? Sa nu mai credem in
nimeni si nimic ? Oare asta este ceea ce meritam ? Oare asta este tot
ceea ce putem sa facem ? Stiti care este primul pas pentru a reusi ?!
Sa te ridici de la pamant, sa redevii o forta, sa recastigi o viata mai buna ?!
Nu, e mult mai simplu, sa ne iubim pe
noi insine inainte de tot si de toti. Sa ne iubim pe noi mai mult decat ii
iubim pe acei oameni pe care i am lasat sa ne raneasca, sa ne iubim pe noi mai
mult decat niste lucruri pe care le am pierdut si pentru care nu merita sa ne
abandonam tristetii. Sa ne iubim atat de mult, incat sa regasim forta de a
lupta cu bolile, cu problemele, cu prejudecatiile si sa regasim forta sa reconstruim
ceea ce, fara voia noastra sa naruit. A te iubi pe tine insuti presupune a fi
responsabil, a te pretui, a avea grija de tine.
Atunci cand ne am nascut Dumnezeu ne a dat in grija un copil, adica pe noi.
Da, noi suntem copilul pe care Dumnezeu
ni la incredintat ca sa avem grija de el. Cat am fost mici, parintii au avut grija de noi, dar daca
am crescut nu inseamna ca nu mai sunt copii. Suntem copiii lui Dumnezeu. Ce facem cu acest copil ? Il
abandonam ? Il lasam in voia sortii ? Daca un parinte ne ar incredinta pentru un timp copilul lui, am
avea grija de el ? Nu i asa ca l am
proteja, l am rasfata, am fi responsabili si l am ingriji ca pe ochii din cap ?
La fel trebui sa facem cu noi, copilul
pe care Dumnezeu ni la dat in grija.
Avem datoria sa ajutam acest copil
sa treaca prin toate etapele vietii, sa il protejam, sa il ajutam sa creasca,
sa devina un om minunat, sa aiba o educatie buna, cele mai bune lucruri, oameni
de calitate alaturi, sa fie bun si fericit.
Daca iubim copilul pe care ni l a incredintat Dumnezeu, vom lupta pentru
binele si fericirea lui. Avem toata puterea sa facem asta, iar Dumnezeu ne va
sustine, fiindca nu ne da niciodata responsabilitati fara posibilitati de a le
duce pana la capat si pentru ca nu ne da
niciodata visuri fara posibilitati de ale indeplini.
Pentru voi toti, cu drag !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu