Continuarea transformarii

In tot acest timp am tinut un regim bazat pe vegetale si am luat suplimente naturale. De aceea analizele au iestit bine, cu exceptia celei de la ficat. Eram in menopauza de cateva luni iar asta a dus la dereglari ale somnului. Luni dimineata (eram in Ianuarie 2010) urma sa semnez pentru operatia de sector cand doctorul oncolog cat si chirurgul au facut presiuni asupra mea sa semnez pentru masectomie totala, extirparea intregului san. Nu am mai rezistat si am rabufnit. Cu putin timp inainte imi spusese ca imi vor face sector (doar extirparea tumorii cu marja de siguranta de jur imprejur) iar acum masectomie. Ce s-a schimbat? Incercau sa ma convinga cat de bine imi va fi dupa operatie. Da, aveau dreptate ca indepartam tumora, dar in rest? Cum as mai fi putut sa ma privesc cand as fi stiut ca pe piept as fi avut o dunga cu care ar fi trebuit sa traiesc cateva luni (6 – 8 luni sau mai mult) pana mi s-ar fi facut reconstructia sanului. Aveam deja alterata imaginea de sine in urma chimioterapiei si a tratamentului medicilor (unii dintre ei te trateaza ca intr-un lagar de concentrare).

Imi spuneau ca voi fi frumoasa si fericita dupa operatie. 

Da, asta in conditiile in care as mai fi avut puterea si curajul sa ies din casa. Dupa o jumatate de ora de discutii cu medicii care imi tot spuneau ce bine imi va fi, dar nu puteau raspunde contra argumentelor mele, (de exemplu: pana in momentul acela niciun medic nu mi-a spus ca in urma tratamentului ce mi se va administra pot face recidiva de cancer, cancer ovarian si voi ajunge din nou la operatie, operatie de histerectomie. Ce fericita trebuie sa ma simt ca voi trai, dar fara san (cu unul de silicon in cele din urma) si fara ovare, in menopauza la o varsta foarte timpurie si sa suport si consecintele tratamentului chimio, radio si efectele nu foarte placute ale menopauzei (afectarea sistemului osos, imbatranirea timpurie etc etc) Toate astea si multe altele medicii nu ti le spun. De ce? Nu stiu, dar eu am decis sa ma informez si sa stiu dinainte ce urmeaza sa se intample cu viata mea. Sunt un pacient dificil dupa parerea medicilor dar informat.

Am decis sa plec acasa si sa ma mai gandesc, in urmatoarele 2 zile, ce voi face. Ajunsa acasa am constatat ca am febra 39 cu 3, fara sa ma doara ceva si bineinteles ca nu aveam nici o infectie deoarece analizele nu relevau asa ceva. Dupa 3 saptamani de febra 39 cu 3, dureri de cap, intrebari fara raspuns, lacrimi si durere, m-am trezit. Da, intr-o dimineata de Februarie m-am trezit fara febra, fara cele o mie de intrebari care nu imi dadusera pace, fara teama ca voi muri de cancer. Am inceput sa cred ca calea mea este alta, ca ma pot vindeca de cancer altfel decat prin medicina alopata si am inceput sa caut tratamente alternative.

Usor usor mi-am recastigat increderea in mine si prin mai am inceput sa ies din casa dupa cateva luni de depresie in care am refuzat sa comunic cu cineva. Intr-o perioada dificila din viata mea am inceput sa ma caut, sa descopar ce sunt sau mai bine spus cine sunt cu adevarat. In cautarile mele mi-au iesit in cale carti, oameni, tangoul argentinian (pe care am ajuns sa-l practic cateva luni mai tarziu), informatii despre hipnoza regresiva si respiratia holotropica (o forma de acesare a starii de constiinta). Pe ultimile doua terapii nu le-am incercat deoarece nu mi le-am permis din punct de vedere financiar. Drumul nu a fost usoar si nici scurt, dar simteam pe zi ce trece cum ma trezesc si incep sa-mi traiesc viata, in loc sa ma traiasca ea pe mine. Timp de mai bine de un an am urmat mai multe terapii alternative (dieta Breuss, terapia Max Gerson, am luat Cordyceps, Ganodrrma, Vasc, cartilagiu de rechin, Letril (cunoscut si sub denumirea de vitamina B17)+ vit. C – tratament pe care l-am facut intravenos, si multe altele pe care nu are rost sa le mai enumar, dar mi-au fost recomandate de un doctor de la Institutul de Medicina Alternativa.

Am cumparat un filtru de apa si de aer din Japonia pentru ca este importanta atat apa pe care o bem cat si aerul pe care il respiram. Am devenit mult mai atenta la ce mananc si am respectat un regim de viata bazat pe produse bio si sport. In Iunie mi-am depus dosarul la HIFU pentru hipertermie, un aparat care prin temperaturi foarte ridicate poate dizolva tumora. In Septembrie cand ar fi trebuit sa aiba loc interventia mi s-a comunicat ca aparatul nu isi justifica costurile si nu se vor mai face astfel de interventii. E bizar deoarece acest aparat mai mult a stat, a fost adus in tara in vara anului 2009 si a fost functional din Ianuarie pana in Iunie 2010. In Iunie mi s-a spus ca se sisteaza interventiile pana in septembrie, deoarece medicii erau la specializare in China, iar in septembrie mi s-a spus povestea cu costurile nejustificate.

Eram dezamagita, dar nu am renuntat. 

Am mers la Iasi unde intelesesem dintr-un ziar ca exista un aparat EHY2000, unul dintre cele mai performante aparate din România, folosit la tratarea cancerului. Cu ajutorul caldurii, tumorile maligne sau benigne sunt distruse, iar terapiile clasice adiacente au o eficienta mai mare - asa am citit in ziarul Libertatea. Am cerut informatii la telefon, dar nu mi s-au dat. Am luat drumul Iasului iar ajunsa aici am aflat ca aparatul era folosit impreuna cu chimioterapia, dar acest aspect nu era scris in ziarul care facea reclama aparatului. De ce?

In Septembrie ca urmare a unui tratament, tumora a crescut. A fost pentru prima data cand nu m-am documentat cum trebuie asupra ingredientelor din tratament deoarece contineau zahar si alcool. Eu sper intr-un miracol, sper ca intr-o zi ma voi vindeca si nu va fi nevoie de operatie si restul tratamentului alopat. Medicina alopata (conventionala) nu mai trateaza cancerul ca pe o boala incurabila, dar inca nu stiu ce trebuie sa faca si ce nu trebuie sa faca. Parerea mea este ca medicii nu fac decat sa trateze un simptom prin operatie, chimioterapie, radioterapie si celelalte tratamente care sunt recomandate, aceleasi pentru toti.

Cauza este undeva adanca infipta in sufletul tau si este posibil sa nu o descoperi niciodata si deci sa nu te vindeci. Poti sa faci tot ce spun medicii, sa ajungi sa ti se spuna, da, esti sanatoasa, iar dupa 5 ani cancerul sa recidiveze. In primavara anului 2010 am fost diagnosticata cu simdrom depresivo – anxios. Reactia mea a fost surprinzatoare pentru medicul care m-a diagnosticat deoarece eu am replicat : "Stiu, sunt in starea asta de 4 ani."

Atunci am decis ca trebuie sa-mi vindec sufletul si frica de oameni.

Calea aleasa a fost incepand cu sfarsitul lunii Iulie, tangoul argentinian. Totodata in luna mai am hotarat sa-mi sustin examenul de admitere in Baroul de Avocati. Terminasem Facultatea de Drept acum 12 ani, dar am ales sa lucrez in turism. In timp am realizat ca actualul loc de munca nu imi mai aducea nici o satisfactie, decat cea materiala, plata facturilor. In Noiembrie 2010 am sustinut examenul iar in prima saptamana din Februrie 2011 am aflat ca am reusit. Sunt avocat.

A existat un moment in viata mea cand s-a produs un declic emotional si mental. A fost momentul in care am inceput sa caut, sa ma intreb si sa inteleg. Ce sa inteleg? Cine sunt eu cu adevarat. M-am deschis pe mine catre lume, mi-am ridicat privirea catre Dumnezeu si am inceput sa iert, in primul rand pe mine. Si i-am iertat pe toti cei care au trecut prin viata mea pentru tot. A urmat un moment de panica dupa care a urmat constientizarea vie, intensa a experientei de liniste, pace si comuniune cu esenta divina. Am inteles ca nu sunt numele meu, meseria mea, banii mei, locuinta mea, statutul meu, masina mea... ci sunt ce vreau sa fiu si am ales dragostea, generozitatea, bucuria de viata. Am inteles ca Dumnezeu sau Universul (ii puteti spune cum vreti) imi este aliat si abia asteapta un semn de la mine sa-mi ofere ce vreau. Am inteles ca nimeni nu este bun sau rau, ci este exact cum aleg eu sa fie. Am inteles ca viata nu este o povara greu de dus, ci un joc grozav, unic, si am ales sa merg mai departe in aceasta minunata aventura pe care o numesc viata si bineinteles ca aleg sa joc din plin pe scena vietii. Sunt impacata cu ce s-a intamplat si fericita pentru ca am aflat ca aceasta stare e o alegere, dar si pentru ca m-am redescoperit.

Pentru mine anul 2010 este Anul Transformarii mele iar anul 2011 va fi anul Vindecarii mele. In prezent urmez un tratament cu venin de scorpion albastru. In ultimul timp m-am tot gandit la operatie (tumora a mai crescut) dar nu pot sa fac acest lucru in Romania. Daca ma trezesc cu o dunga pe piept mor inainte de a ma rapune cancerul. Asta simt. In strainatate exista variante mai putin invazive decat la noi. De aceea am corespondat cu cei de la Anadolu din Turcia si cu Institutul Nationalde Oncologie din Milano. Ambele clinici reconstruiesc sanul in acelasi timp operator cu indepartarea tumorii. Costurile unei operatii cu reconstructia sanului + radioterapia duc in jur de 40 – 45 mii euro. La Anadolu un prim set de analize in vederea operatiei variaza intre 3500 – 5000 euro. Sunt femeie si vreau sa ma simt femeie. Dupa ce treci prin furcile caudine in timpul tratamentului ai nevoie de ceva de care sa te agati. Eu nu pot trece prin procesul asta singura, sa stiu, sa traiesc fara un san si sa astept in jur de un an si jumatate pentru a face reconstructie. Nu pot.

Imi trebuie ceva de care sa ma agat. 

Pana in prezent, am sperat in toate aceste tratamente alternative, dar pana la urma, va trebui sa fac operatia. Si pentru asta am nevoie de ajutorul vostru.