Am fost diagnosticata cu cancer la san in 31 Iulie 2009 si de atunci viata mea s-a schimbat. In urma acestui soc toate visele si dorintele mele s-au spulberat.
Dupa un consult istovitor (ecografii, mamografii, consult doctor oncolog) si un lung interogatoriu, doctorul oncolog si a dat verdictul.
Daca nu faceti chimioterapie, masectomie totala si radioterapie faceti metastaze si muriti in cel mult un an.
Este cea mai groaznica veste pe care o poti primi. Luni de zile mi-au rasunat in minte vorbele doctorului, luni de zile am trait cu o frica paralizanta de moarte. Adevarul este ca poti muri in orice clipa chiar inainte de a te omori boala. Nu vroiam sa accept aceasta veste si am inceput sa caut si alti medicii oncologi, cei mai buni. Imi doream cu toata fiinta mea sa mi se spuna ca nu e adevarat si ca s-au inselat. Printr-o cunostinta am aflat de cel mai bun ecografist din Romania. Am mers cu speranta in suflet ca cei de la Bucuresti au gresit. Tot aici am facut si testul histopatologic (biopsia) si diagnosticul confirma spusele oncologului de la Bucuresti: neoplasm mamar ductal infiltrat.
Dna Dr ecografist mi-a recomandat doi medici, printre cei mai buni. Dupa nenumarate interventii am ajuns la unul din ei, deoarece mi se spuse ca face si plastie pe san, reconstructia sanului in timpul operatiei de indepartare a tumorii (are o clinica privata in imediata apropiere a spitalului de oncologie). Dl Doctor dupa ce a vazut ecografiile si mamografiile mi-a spus ca in cazul meu va face operatia de indepartare a tumorii si reconstructia sanului in acelasi timp operator. Am hotarat impreuna cu doctorul sa incep tratamentul chimio la Cluj, ulterior am ajuns la fratele dansului, oncolog, cu care colaboreaza in cadrul spitalului de oncologie din Cluj. Am fost supusa aceluiasi interogatoriu ca si la Bucuresti (varsta, profestie, antecedente de cancer in familie, sunteti casatorita, aveti copii etc).
De ce toate aceste intrebari?!
Pentru ca e foarte important sa ai sustinerea familiei, prietenilor, colegilor de munca, sa ai un loc de munca care sa te absoarba in totalitate in cazul in care nu esti casatorita si nu ai copii, deoarece in cazul meu sansele sa am copii dupa incheierea tratamentuli sunt nule. Cand am intrebat daca se poate face ceva ca dupa incheierea tratamentului sa pot avea copii mi s-a raspuns rece si dur "Trebuia sa-i faceti pana acum"
Nimeni nu iti garanteaza ca daca te operezi, faci chimioterpie, radioterapie si toate tratamentele recomandate de medici, ca boala nu recidiveaza. Statisticile arata ca recidivele se produc uneori si din cauza tratamentului post operator. Dupa mai multe ecografii, mamografii si tot felul de analize, am inceput chimioterapia, deoarece numai asa ma putea opera acel doctor in care aveam incredere si puteam beneficia de reconstructia sanului.
Chimioterapia este infioratoare (greturi, varsaturi, febra, oboseala, frisoane, ameteli, dureri de cap, crampe musculare, dificultati in respiratie, caderea parului, chiar si a genelor si sprancenelor, insomnii, probleme ale cavitatii bucale, deshidratare). Ma durea tot corpul si uneori nu gaseam puterea sa ma ridic din pat. Dar cel mai rau a fost sa lupt cu starile de anxietate, depresie, nesiguranta si incertitudine ca ziua de maine imi va aduce ceva bun si nu in ultimul rand alterarea imaginii de sine. Am facut 6 serii de chimioterapie. Pe langa chimioterapie am mai facut niste injectii (cu Zoladex) care mi-au indus menopauza. Doctorii considera ca este o terapie adjuvanta in lupta cu cancerul si trebuie mentinuta in jur de 3 - 5 ani dupa operatie pentru a nu recidiva cancerul, dar, paradoxal, in unele cazuri (ma refer la persoanele pana in 45 ani) chiar acest medicament produce recidiva de cancer. Deci, in concluzie, nu voi mai avea copii si va trebui sa suport toate consecintele menopauzei timpurii. Menopauza timpurie poate prilejui aparitia unor afectiuni cum ar fi osteoporoza precoce, cancerul ovarian, de colon, diverse afectiuni cronice ale gingiilor, cataracta, ca sa nu mai vorbim de bufeuri de caldura, transpiratie excesiva, tulburari de somn, alterarea pielii si a mucoaselor, risc crescut de boli cardiovasculare. Menopauza timpurie nu este simtita doar ca un handicap, dar si ca o nedreptate. Toate complicatiile obisnuite ale menopauzei risca, in cazul meu, sa conduca la izolarea sociala. In urma chimioterapiei m-am ales si cu paradontoza.
La a 5-a serie de chimioterapie s-a intamplat ceva ciudat.
Cand am fost sa vorbesc cu oncologul si bineinteles sa verifice analizele mi s-a spus ca trebuie sa fac masectomie totala si nu sector (adica o parte din san) si ca numai dupa ce se va vindeca operatia voi face reconstructia sanului (6 - 8 luni). Bineinteles ca ce imi spusese oncologul era total opus de ceea ce imi spusese chirurgul. Am fost trimisa la chirurg care isi terminase programul si am fost sfatuita sa-mi fac programare la cabinetul privat ca sa vorbim. Mergeam la Cluj de cateva luni si doctorul chirurg nu discutase cu oncologul cazul meu. In fiecare luna medicii se intalnesc si discuta cazurile pe care le au, cel putin asa mi s-a spus, dar se pare ca nu era adevarat. M-am intors la doctorul oncolog spunandu-i ca nu am putut vorbi cu chirurgul iar oncologul era in dilema daca sa-mi mai administreze sau nu a 5-a doza de chimioterapie. De ce erau in dilema?! Tot medicii mi-au mai spus ca tumora oricum nu mai scade dupa a 4-a serie de chimioterapie. In final, m-au trimis sa mi se administreze cea de a 5-a doza de chimioterapie.
Am mers la tratament, dar eram confuza si trebuia sa decid daca mai raman la Cluj sau merg sa mai vorbesc si cu alti medici in care sa pot avea incredere. Nu poti sa-i spui unui pacient ceva, apoi altceva si asta in conditiile in care tumora ajunsese la jumatatea din dimensiunea initiala. Cea de a 6-a serie de chimioterapie am facut-o la Bucuresti. La recomandarea unor prieteni am ajuns la un alt doctor. Dupa o noua serie de analize (RMN, mamaografii - toate iradiante) am stabilit sa ma operez de aceasta data la Bucuresti, la Spitalul Fundeni. Operatia constand in scoaterea unui sector de san iar ulterior sa fac plastie pe san. Este o operatie destul de grea (se opereaza sanul si se indeparteaza tumora, se taie axila de jur imprejur pentru a se scoate ganglionii - chiar daca sunt sanatosi, asa este procedura). Reconstructia urmand sa aiba loc la un interval de 6 - 8 luni de la operatia de sector. Timp in care posibil / probabil voi face chimioterapie, radioterapie, hormonoterapie si Dumnezeu stie ce imi vor mai recomanda doctorii.
Despre chimioterapie se spune ca intai te omoara ca apoi sa poti trai.
Operatia de reconstructie se face de catre chirurgul plastician. Chirurgul oncolog doar indeparteaza tumora. Sa nu credeti ca operatia de reconstructie e usoara. Sunt mai multe tipuri de reconstructie mamara (reconstructia cu implante siliconice, reconstructia mamara folosind tesuturi proprii (lambouri) si se mai face reconstructia areolei si mamelonului in cazul in care tumora a afectat si aceasta zona) si mai multe etape. Si sa nu uitam de eventualele complicatii. Pe langa faptul ca nu ti se face plastie pe san in acelasi timp operator cu inlaturarea tumorii si trebuie sa astepti cateva luni nici nu este decontata de catre sistemul de asigurari cum se intampla in alte tari.
Nu se gandeste nimeni la confortul psihic al femeii care este deja ingenunchiata de lupta cu boala. Chirurgii taie, taie cat mai mult, uneori nu pentru ca e mai sigur, ci pentru ca e mai usor. O operatie de sector necesita multa precizie si atentie din partea chirurgului pe cand o masectomie totala e mai simpla, scoate tot si a terminat. Statisticile arata ca rata recidivei intre sector si masectomie totala este de 0,5%. Atunci de ce nu se gandesc si la femei si le sfatuiesc (sau mai bine zis le obliga) sa acepte masectomia?! Da, sunt si cazuri in care masectomia este cea mai buna solutia. Ultima oara cand am fost in spitalul Fundeni, la sectia chirurgie oncologica, am vazut in jur de 20 femei toate cu un singur san si o singura femeie cu ambii, dar nu avea o tumora maligna ci benigna. Chiar era necesara masectomia totala?! Toate acele femei erau trecute de 45 ani.
Doctorul m-a asigurat ca sanul va fi mai mic decat celalalt, dar nu va fi foarte evidenta diferenta. Dar pentru a fi operata trebuia sa fac si o analiza care se numeste scintigrafie osoasa si datorita faptului ca nu ezista solutie de contrast (o solutie speciala, injectabila) in spital, primele 2 programari la operatie au fost amanate. Inainte de a programa data pentru operatie, a 3-a oara, (intre timp cu ajutorul unor prieteni am reusit sa fac scintigrafia osoasa in alt spital) am mers sa vorbesc cu un doctor vis-a-vis de riscurile operatiei, tipul anestezie, unde poate gresi chirurgul, optiuni de tehnica (se hotaraste inainte sau in timpul operatiei ce si cat sa taie?!), durata operatiei, detalii post-operator, cand se face testul histopatologic al tumorii, ce trebuie sa fac daca mi se umfla bratul si multe alte intrebari care se pun inainte de operatie in orice tara civilizata, mai putin in Romania. Doctorul a fost surprins de indrazneala mea de a pune aceste intrebari, chiar a replicat "Bine ca mi-ati pus mie aceste intrebari pentru ca nu se cadea sa-l intrebati pe prof asa ceva, mai ales unde poate gresi chirurgul. Asta este intrebare pe care sa o adresati?! Suntem oamenii si cu toti gresim". Am auzit atat de multe cazuri in care medicii (au taiat si au mutilat femei, spun asta deoarece au facut masectomii chiar si atunci cand nu era nevoie, si nu li s-a retras dreptul de a profesa) au gresit incat m-am considerat indreptatita sa pun aceste intrebari deoarece imi increditam viata in mainile doctorilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu